La împlinirea a 425 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Mihai Viteazul (1601–2026), Arhiepiscopia Bucureștilor a hotărât să redea Mănăstirii Mihai Vodă din București statutul pe care ctitorul i l-a statornicit: acela de așezământ monahal închinat vieții de rugăciune și de mulțumire adusă lui Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nicolae pentru izbăvirea sa de la moarte.
Anul 2026 este încărcat de o dublă însemnătate: se împlinesc 435 de ani de la zidirea mănăstirii de către Mihai Viteazul (1591–2026) și 425 de ani de la trădarea și asasinarea ctitorului ei la Câmpia Turzii (1601–2026). Aceste ceasuri aniversare rânduiesc firesc momentul reactivării, întrucât adevărata cinstire adusă domnitorului român se împlinește prin redarea ctitoriei sale vieții monahale pentru care a fost zidită.
Reactivarea împlinește, înainte de toate, voința nestrămutată a ctitorului. Domnitorul a ridicat acest așezământ și l-a rânduit să fie locaș de viețuire monahală. Restabilirea statutului de mănăstire este, așadar, un act de fidelitate față de însăși voia ctitoricească.
Reactivarea constituie totodată un act de dreptate și de reparație istorică față de cele două lovituri care au întrerupt viața monahală în această veche vatră duhovnicească: secularizarea din 1864, care a transformat mănăstirea în sediu al Arhivelor Statului, și demolările regimului comunist din 1984, care au distrus incinta și au mutilat ansamblul.
Reactivarea reînnoadă, în plan simbolic, vechea legătură duhovnicească dintre ctitoria bucureșteană și Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, în a cărei conștiință domnitorul Mihai este cinstit până astăzi drept om sfânt și ctitor pomenit la fiecare priveghere și parastas. Această comuniune este pecetluită de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită odinioară sfântului locaș de părinții de la Mănăstirea Simonos Petras și păstrată cu evlavie până în zilele noastre ca semn văzut al unei continuități neîntrerupte peste veacuri.
În incinta mănăstirii urmează să fie ridicat un nou ansamblu monahal ce va cuprinde chilii pentru obște și spații de primire a pelerinilor, care va prelua spiritul, stilul și elemente arhitectonice ale vechii incinte demolate spre a reașeza sfântul locaș în cadrul cuvenit unui așezământ de viață călugărească din inima Bucureștilor.
Portret al domnitorului Mihai Viteazul, gravură 1601